Adesea când explic timpurile în limba engleză mă folosesc de analogii pentru a le face mai ușor de înțeles. Aici mă voi folosi de de motoarele mașinilor: benzină sau Diesel? Să aflăm.
În limba română timpurile sunt așezate pe axa timpului în ordine cronologică. Sunt înșirate ca niște mărgele roșii pe o ață. Ca să aflăm ce timp să folosim într-o propoziție, în românește trebuie să ne întrebăm doar Când se desfășoară acțiunea? Identificăm unde e mărgica și știm ce timp să folosim.
În limba engleză timpurile nu sunt cronologice. Defapt ele nici nu se numesc timpuri , ci Tenses, pentru că ele sunt o combinație de Când și Cum. Ele sunt tot ca niște mărgele pe o ață, însă unele sunt roșii, altele verzi și altele galbene. În limba engleză așadar, ca să aflăm ce „timp” să folosim (este impropriu spus timp, de aceea voi folosi mai departe cuvântul „tense”) trebuie să ne întrebăm nu numai Când se desfășoară acțiunea? ci mai ales Cum se desfășoară acțiunea? Identificăm mărgica, dar trebuie să aflăm și dacă e roșie, galbena sau verde.
Aveți cred deja o idee de ce, atunci când încercăm să formăm propoziții în engleză dar gandindu-ne în română la ceea ce vrem să spunem, iese o ciorbă. Pentru că cele două gramatici sunt ca un motor diesel și unul pe benzină. Nu poți lua piese de la un diesel ca să construiești un motor pe benzina. Și nici invers. Conceptul e cu totul altul, și trebuie să începi de la început cu piesele potrivite.
Bun, am înțeles ce trebuie să nu facem. Acum trebuie să înțelegem logica saxonă ca să știm ce trebuie să facem. Cum adică și Când și Cum?
Păi uite așa:
Atunci când ne gândim Când se întâmplă acțiunea, în engleză răspundem cu cele trei timpuri ale verbelor: În trecut (Past), în prezent (Present) sau în viitor (Future). Ușor,nu?
Mai important în engleză decât când este însă Cum se întâmplă acțiunea. Pentru această întrebare ne gândim la cele trei aspecte ale verbelor: simplu (Simple), progresiv (Progressive) sau perfect(Perfect). Și astea sunt buclucașele, pentru că noi în română nu le avem deloc.
Combinația dintre un timp și un aspect se numește Tense. Abia acum putem să formăm propoziția în mod corect.
Dacă nu stăm foarte prost cu matematica ne putem da seama încă de pe acum că în engleză vom avea 9 tense-uri: Past Simple, Past Progressive, Past Perfect, Present Simple, Present Progressive, Present Perfect, Future Simple, Future Progressive, Future Perfect.
Orice încercare de traducere a acestor tense-uri în română va fi o catastrofă consumatoare de timp, pentru că după cum spuneam, engleza e pe diesel și româna pe benzină. Nu se potrivesc!
Doar la o primă aruncare de ochi observăm de exemplu că engleza are trei tipuri de prezent, pe când în română există doar unul. Orice tip de prezent ați folosi în engleză, el se va traduce invariabil prin același prezent în română. Traducerea nu vă ajută așadar cu absolut nimic.
Și invers, aveți prezent în română, dar cu care dintre cele trei tipuri de prezent englezesc îl veți traduce?
Când folosim deci aspectul simplu, când pe cel progresiv și când pe cel perfect? Răspunsul la această întrebare necesita un articol în sine, așadar stay tuned pentru episodul următor.