”Limba engleză este foarte ușoară!” le spun eu mereu studenților mei de la grupele de începători. Invariabil primesc privirea aia de ”Dumneavoastră sunteți cu capul. ”
Apoi mă apuc să desenez pe tabla săgeata timpului pe care așez o bulină, o buclă și un lanț. Și încet încet privirile se luminează. Până la sfârșitul orei studenții mei reușesc să înțeleagă principiul de bază al gramaticii engleze în cazul verbelor: Cele mai importante sunt aspectele!
Aspecte? Nu aveți nici cea mai mică idee despre ce vorbesc? Sigur acest articol vă va lămuri.
Dacă ați aflat deja că în engleză, atunci când vorbim despre verbe ne interesează mai degrabă Cum se desfășoară acțiunea decât Când se desfășoară acțiunea, atunci puteți citi mai departe.
Trei timpuri: Trecut (Past),Prezent (Present), Viitor (Future).
Trei aspecte: Simplu (Simple), Progresiv (Progressive), Perfect (Perfect).1 Timp + 1 Aspect = 1 Tense.
Timpurile sunt intuitive, le avem și în română, le învățăm încă din copilărie când realizăm că rochița cu fluturași ne-a rămas mică, că înghețata din mână se topește chiar acum, sau că pentru Moș Crăciun trebuie să mai așteptăm niște timp (despre cum percep copiii timpul voi vorbi într-un articol separat).
Dar aspectele? Ce dumnezeu e cu ele? Pe astea nu le avem în română și nici nu știm de unde să le luăm. Hai să vă explic.
Notă: Ca exemple voi folosi mereu propoziții negative, pentru că, spre deosebire de propozițiile pozitive unde uneori nu apare nici un verb auxiliar, în cele negative apare obligatoriu verbul auxiliar corespunzător aspectului respectiv. Astfel, forma gramaticală a aspectului este scoasă în evidență și aspectul este ușor de identificat.
De exemplu la Present Simple afirmativ spunem I drink coffee dar la negativ spunem I DO not drink coffee.
În limba engleză, la întrebarea Cum este acțiunea putem răspunde în trei feluri:
Acțiunea este generală => Simple
Când acțiunea se desfășoara așa, în general, atunci folosim mereu aspectul simplu (eu îl reprezint grafic ca un punct/ o bulina).
Aspectul simplu ne arată mereu că acțiunea e simplă, nu are nimic particular, nici nu e în desfășurare chiar acum, nici nu e legată de alte acțiuni.
Present Simple
Acțiunea generală este în prezent.
De ex: Eu nu beau cafea (de obicei). Folosesc Present Simple pentru că eu în general nu beau cafea, nu refuz cafeaua doar azi, nici nu refuz cafeaua doar pentru un interval scurt de timp.
Așadar: I (usually) DO not drink coffee.
Past Simple
Acțiunea generală este în trecut.
(s-a întâmplat la un moment dat și gata. E moartă și îngopată. COMPLETED)
De ex: Eu nu am băut cafea (ieri). Folosesc Past Simple pentru că ieri nu am băut cafea și atât. Nu mă afectează cu nimic în prezent, nu are legătură cu nimic de acum, nici măcar nu a fost ceva în progres ieri. COMPLETED.
Așadar: I DID not drink coffee (yesterday) .
Future Simple
Acțiunea generală este în viitor.
(probabil se va întâmpla la un moment dat, însă nu avem nimic specific, nimic plănuit, nimic sigur, nici măcar intenție)
De ex: Eu nu voi bea cafea (mâine). Folosesc Future Simple pentru că, cunoscându-mi obiceiul de a nu bea cafea, cel mai probabil nu voi bea nici mâine (deși nimic în viață nu e sigur).
Așadar: I WILL not drink coffee (tomorrow) .
Acțiunea este în derulare => Progressive
Când acțiunea se află în derulare, în progres la un anumit moment din timp atunci folosim aspectul progresiv (eu îl reprezint grafic ca o buclă).
Aspectul progresiv ne arată mereu că acțiunea este în progres, că îi ia ceva timp să se desfășoare, ea e continuă pentru un anumit interval de timp .
Present Progressive
Acțiunea progresivă este în prezent.
(adică este în progres chiar acum în acest moment, când probabil se mai întâmplă și altceva)
De ex: Eu nu beau cafea (chiar în acest moment). Folosesc Present Progressive pentru că eu nu beau cafea doar acum când vorbim, dar în general beau cafea, cu lapte și mult zahăr de la esspresorul meu favorit.
Așadar: I AM not drinkING coffee (right now).
Past Progressive
Acțiunea progresivă este în trecut.
(adică era în progres la un moment dat, când probabil s-a întâmplat și altceva în același timp)
De ex: Eu nu beam cafea ieri (când m-ai sunat). Folosesc Past Progressive pentru că ieri nu beam cafea în momentul acela specific, deși eu ieri am băut trei căni de cafea, dar nu chiar atunci.
Așadar: I WAS not drinkING coffee (when you called) .
Future Progressive
Acțiunea progresivă este în viitor.
(adică probabil va fi în progres la un moment dat în viitor, când probabil se va întâmpla și altceva în același timp)
De ex: Eu nu voi bea cafea (când te vei trezi). Folosesc Future Progressive pentru că mâine dimineață când te vei trezi nu mă vei găsi bând cafea, ci mai degrabă dormind (niciodata nu îmi place să mă trezesc devreme) .
Așadar: I WILL not BE drinkING coffee (when you will wake up) .
Acțiunea are legături => Perfect
Când acțiunea se află în legătură cu o altă acțiune sau timp folosim mereu aspectul perfect (eu îl reprezint grafic ca un lanț cu zale)
Aspectul perfect ne arată mereu o legătură cu ceva, acțiunea nu e izolată, e mereu legată de altă acțiune sau alt timp, dar niciodată nu e singură.
Present Perfect
Acțiunea are legătură cu prezentul.
Chiar dacă acțiunea se întâmplă în trecut,dacă legătura e cu prezentul folosim present perfect. Legătura se poate referi la consecințe în prezent, sau la o perioadă de timp care este încă în prezent.
Atenție! Prezentul Perfect este singurul Tense care leagă doua timpuri (Trecut și Prezent). Cuvântul de ordine pentru el este NOT COMPLETED (timp sau acțiune).
De ex: Eu nu am băut cafea (astăzi, și acum sunt somnoroasă). Folosesc Present Perfect pentru că fără cafea acum sunt somnoroasă și în plus, astăzi este încă astăzi (deci pe lângă faptul că există consecințe în prezent, și perioada de timp se leagă cu prezentul) .
Așadar: I HAVE not DRUNK coffee (today, and now I’m sleepy).
Past Perfect
Acțiunea are legătură în trecut.
( acțiunea întâmplându-se tot în trecut)
De ex: Eu nu băusem cafea (ieri, așa că am fost somnoroasă toată ziua). Folosesc Past Perfect pentru că fără cafea ieri am fost somnoroasă (deci există consecințe, dar tot în trecut ) .
Așadar: I HAD not DRUNK coffee (yesterday, so I was sleepy the whole day).
Future Perfect
Acțiunea are legătură în viitor
(acțiunea întâmplându-se tot în viitor)
De ex: Eu nu voi fi băut cafea (mâine, înainte ca tu să te trezești). Folosesc Future Perfect pentru că știu deja de acum că tu te vei trezi înaintea mea și nu voi apuca să beau cafeaua (așadar ne legăm de o altă acțiune tot din viitor)
Așadar: I WILL not HAVE DRUNK coffee (tomorrow, before you wake up).
Fiecare conjunctură are aspectul ei:
General – simple
În derulare – progressive
Legături – perfect
Aceasta este logica (simplificată, ce-i drept) a Tense-urilor în limba engleză, așa cum mi-am explicat-o eu mai întâi și cum încerc să o explic și studenților mei. Nu veți găsi aceste explicații în manualele de limbă engleză. Cel mai probabil acolo veți găsi câte o explicație particulară pentru fiecare Tense, fără a vă fi prezentat un principiu unificator pentru cele 9 combinații (timp+aspect). Mie această cale a manualelor mi se pare descurajantă pentru student (foarte multă informație de ținut minte) dar și derutantă (Pesent Perfect are o cu totul altă explicație decât Past Perfect, deși amândouă au același aspect).
Evident că mereu există loc de mai bine, folosiți cu încredere comentariile pentru a mă întreba orice despre Tense-urile eglezești.
PS: Fiecare Tense va fi detaliat (formă gramaticală și utilizare) în câte un articol dedicat, pe viitor.
Ff bună explicația. O vor înțelege si elevii mei. Mulțumim!
Mă bucur tare mult că ajută. Succes in predare!
Wow! Excelente explicatii. Niciun profesor nu mi-a explicat asa bine! Foarte multumim pentru articol!
Ma bucur mult ca iti este de ajutor.
Eu am dezvoltat aceste explicatii in cadrul a doua activitati de invatare:
1. Cand ii invatam pe altii si observam pe viu ce se intelege mai greu.
2. Cand invatam eu insami si incercam sa imi explic cat mai bine, mai simplu si mai succint ceea ce trebuia tinut minte (sunt o fire complet lenesa, nu imi place sa retin chestii complicate).